În loc să ne luăm cu mâinile de cap mai bine ne-am lua lumea în cap

Încă o dată în România învinge prostia, lipsa de bun simţ, dezinteresul, demagogia, vuitonul, jâpul, etc. Încă o dată ne resemnăm. Încă o dată alegem din doi retarzi pe cel mai puţin retard. Încă o dată ne întoarcem de la vot cu ficatul întors pe dos şi cu sufletul umilit şi călcat în picioare. Încă o dată nu avem nimic de spus. Încă o dată nu mai este nimic de făcut. Încă o dată este prea târziu. Încă o dată am fost tantălăi. Încă o dată ne jurăm să ne băgăm picioarele şi să ne căram de aici.

Şi apoi o luăm de la capăt şi ne întoarcem iarăşi la speranţele nefondate pe care ni le facem de 20 de ani. Că o să fie şi la noi bine. Că nu se poate sa fie tot aşa. Că trebuie să se schimbe ceva la un moment dat. Copiii noştrii o să o ducă mai bine.

Copiii noştrii o să ne deteste toată viaţa că am stat cu mâinile in sân. Sau că nu ne-am cărat din ţara asta nenorocită, dacă tot nu suntem în stare de mai mult aici. Că am fost toată viaţa laşi. Că nu am fost capabili să vrem mai mult. Că cu bună ştiinţă şi resemnare am luat aceleaşi decizii proaste legislatură după legislatură, campanie dupa campanie. Că ne-am umilit şi am înghiţit. Că am acceptat tâmp termenul de generaţie de sacrificiu.

Îmi doresc măcar o dată să mă întorc de la urne împăcat. Îmi doresc ca măcar o dată în viaţă să am de ales. Să am un cuvânt de spus. Să aleg liber şi să nu fiu furat pe faţă.