Romtelecom o sugează “on ă reghiulăr beizis”

De când m-am mutat în casă nouă (luată în rate pe cateva sute de ani), problemele cu livrarea facturilor (printre altele) sunt interminabile. Romtelecom este evident şi el unul dintre furnizorii care nu îşi poate scoate capul din cur să facă ceva legat de situaţia asta.

Am primit până acum vreo 3-4 esemesuri prin care sunt “amabil incurajat” să fac bine să plătesc în pula calului factura pulii care mi-a fost emisă de atâtea pule de zile. Şi pe care evident nu am primit-o. Mi-am făcut totuşi timp să mă duc intr-o zi până la ei să îi intreb dacă sunt în deplinătatea facultăţilor mintale şi, mai ales, dacă au de gând să îmi trimită vreodată vreo factură cât timp o să stau la adresa respectivă.

Un nene asistent (gagicile erau ocupate, dar oricum îs naşpa toate) m-a asigurat că a făcut o sesizare în sistem şi că o sa fiu contactat în momentul în care o să se afle care este situaţia. Eu în gândul meu: “bă, mă leşi?”. Mi-a mai zis că pot să accesez şi onlain factura. Eu în gândul meu: “Sugeţi voi pula, că voi tre’ să mă notificaţi pe mine nu io să vă caut pe voi”.
Cu toate că simţeam o nevoie inexplicabilă să urinez pe birourile şi hârtiile lor, am zis totuşi “mulţam fain” si am plecat.

Spre surprinderea mea însă, după o săptămână-două, mă sună un nene de la ceva companie de curierat care livrează facturile Romtelecom.

Aaa, e altă discuţie că m-a sunat nenea cu număr ascuns (la care eu nu prea răspund). Ce-i drept, a insistat, şi a doua oară am răspuns cu gandul să îl întreb cine e şi să îl trimit în vaginul matern. Dar, ce-i drept, a apucat omul să se prezinte, aşa cum învăţase la treiningurile din firmă.
Apropo, telefonul meu (nu fac reclamă dar e de neam finlandez) are un ficiăr cul cu care poţi rejecta (printre altele) apelurile cu număr ascuns. Atunci l-am şi activat. Astfel, dacă chiar vrea cineva să dea de tine, va fi obligat de tehnologie (dacă nu de bun simţ) să îşi facă publică măcar identitatea “telefonică”.

Deci, trecând peste faptul că omul şi/sau firma de curierat este un/o nespălat(ă), ca mulţi alţii din servicii publice din România, să ajungem înapoi la subiect. Îmi cere omul adresa şi după ceva cotrobăială zice ceva de genul: “Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa. Păi noi nu livrăm în zona aia. Acolo se ocupă Poşta-fachin-Română. Dar depun o sesizare şi…..” (nu am mai ascultat restul că devenise inutilă discuţia).

Noa bun. Mă resemnez şi închid subiectul pentru o vreme deoarece a început să mi se pară inutil efortul. După aproximativ două-trei saptămâni, primesc de la Romtelecom un plic. Zic: “ni mă că şi-au scos capul din cur”. O pulă: ceva futai de hârtie de genul “vă mulţumim pentru ca aţi ales serviciile noastre bla bla bla”. Deci chestiile inutile ajung la mine, dar facturile nu. De loază ce sunt nu m-am dus cu hârtia la ei să le-o dau de capetele seci, pentru că suspectam aceleaşi răspunsuri, nevoia de a urina pe birou, etc – şi am zis să fac totuşi ceva mai util cu viaţa mea.

După încă ceva vreme (5-10 zile) primesc o recomandată. Print poştă. De la Romtelecom. Zic (naiv) din nou: “ni mă că şi-au scos capul din cur”. Fremătând de emoţie si nerăbdare, deschid plicul în care era o hârtie oficioasă.
Mi se transmitea că Romtelecom ştie de problemă şi că au încercat să o rezolve. Dar că “procesul de trimitere a facturilor este unul complex” – poftim? Şi că ei nu sunt responsabili deoarece facturile pleacă de la ei, dar că (indirect menţionat) Poşta-fachin-Română fute meciul.

Nu mi-au explicat însă cum a ajuns la mine recomandata pe care tocmai o citeam. Plus hârtia inutilă cu “vă mulţumim că aţi ales serviciile noastre cu preţuri obscene”. Probabil pentru asta ar trebui sa sap eu. Că de aia îs plătiţi lăbarii din serviciile de curierat din banii mei – ca să umblu io după plicurile mele.

De ce nu îi bagă romănii în seamă pe “verzi”? – Pentru că nu se barbieresc

Când au fost audierile din parlament pentru guvernul Boc 247, Videanu a avut parte, după cum bine ştiţi, de prezenţa unor tineri “verzi” sau “ecologişti” sau cum le-or mai fi zicând. Iniţiativă care mi-a dat, chiar dacă numai pentru o clipă, senzaţia că trăim totuşi într-o democraţie (iluzie optică, desigur). Adicătelea oamenii respectivi o ştiu ei pe a lor şi nu o ştiu neapărat prost – subiectul Roşia Montană (chiar dacă nu îi cunosc eu detaliile) e o controversă de mulţi ani şi prespun că pe bună dreptate. Oricum, ce vreau să spun este că nu am nimic cu tinerii respectivi dpdv al ideologiei care îi indeamnă sa protesteze.

După audieri, şi manifestanţii din sală au ieşit şi s-au dus in treaba lor. Unul dintre ei a fost agăţat de gazetari care l-au întrebat una alta. Este vorba de gagiul din dreapta din poza de mai jos. Nu am mai gasit înregistrarea cu interviul, dar ştiu pentru că l-am văzut laiv.

Nu ştiu cât puteţi pricepe din poză, dar gagiul e un nene cu barbă, fular gay la gât şi altele. Ajungând aici la esenţa discuţiei – de ce toţi ăştia verzi din România sunt nişte neîngrijiţi (ca să nu zic nespălaţi) şi, mai important, cum se aşteaptă sa îi ia lumea în serios. Chiar mă gândeam, în timp ce mă uitam la interviu, că foarte rar am văzut un “verde” din ăsta care să nu aibă părul mare (sau foarte creţ şi suficient de mare încât să fie enervant) şi/sau barbă.

Ştiu, sunt un măgar ignorant cu prejudecăţi. Probabil că da, dar nu asta este problema, ci faptul ca majoritatea românilor cu drept de vot sunt oameni care judecă după aparenţe. Acum un om lipsit de ăuernăs despre ce se întamplă în jurul lui o să zică: “Păi bine măi pulaş, noi nu targhetăm pulimea discriminatoare”. Da? Păi cu atăt mai bine, dar atunci taci în mă-ta şi nu ne mai face să pierdem timpul cu prostii.

Că ne place sau nu, că este sănătos sau nu, că este moral sau nu, realitatea din România este că dacă vrei să obţii ceva în politică trebuie să îi convingi pe cei mulţi (indiferent că sunt sau nu proşti). Că nu e frumos să acceptăm că haina îl face pe om – corect, dar în România încă îl face. Da, trist, disperant, enervant, demoralizator. Dar la adevărul ăsta trebuie să ne raportăm.

Aaaa, că trebuie să ne schimbăm dacă vrem să le oferim ceva mai bun copiilor noştri – total de acord. Însă, pizdosule, momentan cei care votează şi decid soarta noastră sunt oameni care nu au astfel de raţionamente şi nici nu intenţionează să le aibă pana la urmatorul mandat. Cu alte cuvinte, dacă vrei să faci ceva care să aibă efect mai mult decât în blogurile de adolescenţi frustraţi sexual care speră să şi-o tragă cu ecologistă, trebuie să convingi “pulimea”, fie că îţi place sau nu.

Da, tre să te barbiereşti, să îţi pui o cămaşă măcar dacă nu un costum. Să faci un program documentat şi să vii cu soluţii, nu cu schelălăieturi de genul “sugeţi toţi pula dacă nu vă sortaţi gunoiul”. Chiar dacă e totul pe foaie (oricum toate sunt în România doar pe foaie). Nu contează astea – ideea este să nu pari un student flămând care fute timpul cu prostii pentru că nu are chef de cursuri.

Acestea sunt şi motivele pentru care Remus Cernea a avut impact zero asupra electoratului. Pulimea nu alege oameni cu părul mare şi nebarbieriţi. Da, trist, neplăcut, etc etc etc. Dacă vrei să fi preşedinte însă trebuie să te tunzi ca să te voteze cineva în ţara asta. Vorba aia: “Partidul te vrea tuns roacăre”. Dacă vrei să ţi se dea o şansă de orice fel trebuie să te integrezi întâi şi dupa aia eventual să schimbi ceva. Românii nu sunt prin natura lor deschişi la “mişcări bruşte” şi cu atât mai puţin la oameni care sunt mult prea “altfel” decât ei.

Noroc că putem edita articolele de pe sait

… că altfel ne-am face de tot căcatul. Se pare că dacă ai RâSâSâ, poţi să vezi şi versiunea mai veche a unui articol editat pe ZF.
Asta ca să nu mai zic că tre’ să fi mare tăntălău ca să pui botu’ la aşa ceva. Dacă nu sunt schiuri comandate de Guţă, cu poza lui sculptată în aur, nu văd cum ar putea să coste o pereche de schiuri şaişpe milioane de iuro.
O altă consecinţă este că după ce preţul schiurilor din articol a scăzut drastic, nici macăr nu mai e o ştire de interes sau fapt ieşit din vreun tipar. La ce se învârte prin România in domeniu de fâţă, mi se pare chiar că s-a zgârcit doftoru’, mai ales dacă e bucureştean.

În loc să ne luăm cu mâinile de cap mai bine ne-am lua lumea în cap

Încă o dată în România învinge prostia, lipsa de bun simţ, dezinteresul, demagogia, vuitonul, jâpul, etc. Încă o dată ne resemnăm. Încă o dată alegem din doi retarzi pe cel mai puţin retard. Încă o dată ne întoarcem de la vot cu ficatul întors pe dos şi cu sufletul umilit şi călcat în picioare. Încă o dată nu avem nimic de spus. Încă o dată nu mai este nimic de făcut. Încă o dată este prea târziu. Încă o dată am fost tantălăi. Încă o dată ne jurăm să ne băgăm picioarele şi să ne căram de aici.

Şi apoi o luăm de la capăt şi ne întoarcem iarăşi la speranţele nefondate pe care ni le facem de 20 de ani. Că o să fie şi la noi bine. Că nu se poate sa fie tot aşa. Că trebuie să se schimbe ceva la un moment dat. Copiii noştrii o să o ducă mai bine.

Copiii noştrii o să ne deteste toată viaţa că am stat cu mâinile in sân. Sau că nu ne-am cărat din ţara asta nenorocită, dacă tot nu suntem în stare de mai mult aici. Că am fost toată viaţa laşi. Că nu am fost capabili să vrem mai mult. Că cu bună ştiinţă şi resemnare am luat aceleaşi decizii proaste legislatură după legislatură, campanie dupa campanie. Că ne-am umilit şi am înghiţit. Că am acceptat tâmp termenul de generaţie de sacrificiu.

Îmi doresc măcar o dată să mă întorc de la urne împăcat. Îmi doresc ca măcar o dată în viaţă să am de ales. Să am un cuvânt de spus. Să aleg liber şi să nu fiu furat pe faţă.

Despre ce vorbea de fapt Patriciu

Zilele astea am dat peste un articol ridicol legat de Putin şi preşedintele georgian Mihail Saakaşvili (aici). Mi-am adus astfel aminte că zicea Dinu Patriciu acu câteva luni că se dusese la un butic in Georgia să îşi cumpere nişte cămăşi, ace de cravată şi cu ce mai avea mărunt şi-a luat şi o bancă, să fie. Mai precis Narodny Bank, iniţial deţinută se pare de ceva arabi. Articolul cu detalii aici.

Ce m-a interesat însă din toată discuţia a fost subiectul legat de “uşurinţa de a face afaceri”. Citez:
“In privinta usurintei de a face afaceri, de pe locul 112 in lume in 2005, Georgia a ajuns pe locul 15 astazi. Romania se afla pe locul 45 (sursa Banca Mondiala 2008). In privinta libertatii economice, a sarit de pe locul 99, in 2005, pe locul 32. Romania se afla pe locul 68 (sursa The Heritage Foundation). Asa se dezvolta brandul de tara. Faceti dumneavoastra comparatia.”

Destul de limpede pentru mine de ce nu a cumpărat omul o bancă aci la noi. Patriotism nu înseamnă a da bani gratis la stat ca să îţi faci viaţa grea. Dar trecând peste asta, situaţia e destul de similară şi acum în privinţa ranking-ului de ţară. Mai precis, România este pe locul 55 (a urcat niţel) iar Georgia a săltat pe 11. Lăsănd totuşi un delta care ne doare.

Topul respectiv se poate găsi aici: http://www.doingbusiness.org/economyrankings/. Cu alte cuvinte nu suntem ultimii, ci chiar in prima jumătate a clasamentului, aşa cum îi stă bine unui popor mediocru ca să se simtă bine în pielea lui. Detalii strict despre ţărişoara noastră găsim aici: http://www.doingbusiness.org/ExploreEconomies/?economyid=158, unde merită subliniat faptul că pe 2010 doar o singură “ramură” înregistrează creştere. Restul toate merg în jos.

Deşi penibil, nu este surprinzător faptul că la plata taxelor suntem pe locul 149 – nici nu mă aşteptam la altceva. Sigur, se poate mult mai rău, dar există totuşi în faţa noastră ţări ca Georgia, Azerbaijan sau (surpriză!) Bulgaria. A nu se înţelege ca am ceva împotriva acestora. Chiar deloc. Însă deasupra lor norii au fost mult mai negrii decât la noi, atât politic cât şi economic.

Altfel spus, aştept cu nerăbdare o oportunitate de afacere, să mişc ceva pe cont propriu, şi să o încasez regulat de la statul român. Asta cât de repede, până se mai pot plăti taxele, căci în ritmul ăsta o să închidă efectiv ghişeele si o avem direct amenzi.