Cât de ascuns e autorul ascuns

BadOrGood are “ficiărul” ăsta de a “nu pârâ pe ăla care a făcut-o”, adică autorul să rămână invizibil pâna la un moment dat, în funcţie de anumiţi factori. Nu intru in detalii, le puteţi citi aici: http://badorgood.com/intrebari-frecvente/#autor-ascuns.

Însă dacă eşti extrem de curios şi vrei musai să afli cine e autorul, înainte de vreme, tot ce trebuie să faci este să te abonezi la “fiidul RâSâSâ”. Aici este dezvăluit numele pozarului, aşa cum şi l-a “setat” pe sait:

De ce nu am încă încredere în BadOrGood

BadOrGood este una dintre tinerele speranţe ale comunităţii de fotografi (profesionişti si amatori) din România. Se vrea modern, elitist, critic si cumpătat. Îi iese de cele mai multe ori, iar conţinutul este cu preponderenţă util la un nivel general, dar din păcat încă “netarghetat” şi extrem de prost organizat. Dar asta e altă poveste.

Problema reală care îmi macină neîncetat nopţile şi fiinţa-mi fremătătoare la aceste creaţii, este dacă pot lua în serios părerile critice ale “seniorilor” care activează in această comunitate. Da, sunt mulţi aici care se pot numi artişti si se vede de la o poştă că au priceput că BadOrGood nu e haifaiv. Aşadar, este această comunitate pertinentă in critici? Probabil, dar deocamdată e greu de luat în serios dintr-un singur motiv: prea multe ţâţe (şi uneori … ştiţi dumneavoastră … vaginuri). E drept, nu e toată ziua aşa dar sunt perioade in care pozele cu ţâţe stau pe prima pagină cu zilele, ca în exemplele de mai jos.

Cu alte cuvinte, o proporţie alarmantă de ţâţe si alte goliciuni. După cum am menţionat nu se întâmplă toată ziua, dar suficient de des. Astfel că tinerele mlădiţe ale fotografiei se întreabă “oare nu o fi pentru că majoritatea comentariilor sunt de sex masculin?”.
Mie imi plac foarte mult ţâţele (şi nu numai), dar pentru asta mă duc pe saituri ca ăsta, nu pe BadOrGood. La fel cum îmi place să mă uit la ţâţe şi la televizor, dar nu imediat cum mă trezesc, motiv pentru care nu urmăresc “Neaţa cu Razvan şi Dani”. Dar despre asta povestim altă dată.
Nu am nimic cu fotografia nud. O contrer, cum zice franţuzu. Dar ce-i prea mult (se) strică.